ascuțit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (v. ascuți)

1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înțepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.
8. s. n. faptul de a ascuți.
9. (înv.) ascuțiș.

acutiuscul; slab ascuțit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acutiusculus; acutulus
2. FR acutiuscule; peu aqigu
3. EN somewhat acute
4. DE spitzlich; schärflich; kaum spitzig; ziemlich spitz
5. RU островaтый; чуть зaострённый
6. HU kissé hegyes

ascuțitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ascuți + -tură)

1. operație prin care se face vârf unui obiect înțepător; ascuțire, (înv.) ascuțeală.
2. operație prin care lama unei unelte sau arme se face mai tăioasă; ascuțire, (înv.) ascuțeală.
3. (concret.) partea ascuțită a unui obiect.
4. (înv. și pop.; expr.) ~ de deal = vârf de deal.

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid și ascuțit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervație).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuțită.

aculeu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aculeus)

1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuțit și cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).

aihmofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aichmophobie)

1. teamă patologică față de obiectele ascuțite.