Dictionar

Rezultate secundare (Ascuţită,):

Acropetal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).

2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.

3. cu petala ascuţită.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Baionetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf.

2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.

3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide.


Barbișon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. barbichon)

1. bărbuță ascuțită, lăsată crească numai în vârful bărbiei; cioc, țăcălie.


Caiac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kayak)

1. barcă din piei de focă la eschimoşi pentru vânătoare şi pescuit.

2. ambarcaţie ascuţită la capete şi condusă cu una sau două padele.

3. sport nautic care o practică.