Dictionar

 

asexuat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asexué)

1. fără sex.
2. reproducere = înmulțire prin diviziune fără fecundație.
 

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.
 

agam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agame)

1. capabil a se înmulți fără fecundație; asexuat.
 

agamet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agamète; gr. a - fără, gametes - germen)

1. element de reproducere asexuat (zoospor).
 

agamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agamicus)

1. care nu produce gameți.
2. rezultat fără proces de fecundație.
3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.
 

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.
 

agamocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agamocyte)

1. celulă reproducătoare asexuată.