Dictionar

Rezultate secundare (Asociere.):

Agregare; grupare; asociere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aggregario

2. FR agrégation; reunión

3. EN aggregation

4. DE Aggregation; Anhäufung

5. RU скопление

6. HU öszehalmozódás, csoportosulás, társulás


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Afiliaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)

1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.

2. (var.) (înv.) afiliațiune.

3. (antonim) dezafiliere.


Agregare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregaţie.

2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.

3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.


Anaclitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. anaclitic)

1. (psihan.) în asociere cu, bazat pe...


Anonim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-şi indică numele; fără nume.

2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.

3. societate = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acţionari.

4. (fig.) neştiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.

5. s. f. scrisoare nesemnată.


Asociativitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. associativité)

1. capacitate de asociere.

2. (mat.) proprietate a unei operaţii (adunare, înmulţire) de a fi asociativă.

3. proprietate a unui element de a se asocia cu un altul, asemănător sau diferit.