Dictionar

Rezultate secundare (Astru):

-ASTRU

Parte de vorbire: sufix
Origine: (lat. -aster)

1. „peiorativ, depreciativ”.


-GASTRU

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. gastrion „stomac mic”)

1. „stomac, pântece, abdomen”.


Acefalogastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalogaster)

1. monstru care prezintă acefalogastrie.


Alabastru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.

2. (pex.) obiecte din alabastru.

3. (bot.) boboc sau mugure floral.


Astru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

1. /s. n. corp ceresc natural.

2. (fig.) creator, artist cu un mare renume.


Balastru

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. compas dintr-un braţ, cu manşon la partea superioară, de care este legat un al doilea braţ care se arcuieşte şi poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Acianopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Alabastru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.

2. (pex.) obiecte din alabastru.

3. (bot.) boboc sau mugure floral.


Alcion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruş albastru.

2. pasăre marină legendară.

3. animal marin care formează colonii de mici polipi.


Altostratus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altostratus)

1. formaţie de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie.