Dictionar

Rezultate secundare (Atribuţii):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Adjutant

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)

1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.


Asesorat

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. assessorat)

1. funcția de asesor (persoană învestită cu atribuții de judecător).


Birocraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bureaucratie)

1. ansamblul funcţionarilor publici cu atribuții administrative.

2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.

3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.

4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.


Caid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraş din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuţii judecătoreşti.

2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; şef de bandă criminală.


Cancelariat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cancellariat)

1. funcţia de cancelar; localul unde îşi exercită atribuţiile.