Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. auguralis, fr. augural)
1. (antic.) care se referă la auguri sau care aparțin augurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auguratus, fr. augurat)
1. demnitatea, funcţia de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auspicium, fr. auspice)
1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor şi cenzorilor).
3. (rar) protecţie.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lituus)
1. baston încovoiat purtat de auguri.
2. instrument muzical conic, cu ambuşură, de origine etruscă, la romani.