Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + gară)
1. gară pentru autovehicule; gară pentru autobuze și autocamioane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + staţie)
2. autospecială pe care sunt montate aparatură şi mijloace destinate unei anumite funcţiuni.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (autobuz + -ist)
1. persoană care face parte din personalul autobuzelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. retarder)
1. (inginerie mecanică) dispozitiv pentru încetinirea camioanelor mari, autobuzelor, vagoanelor de cale ferată etc.