Parte de vorbire: s. Origine: (fr. négativité)
1. însuşirea de a fi negativ.
2. (fil.) principiu, funcţie a negaţiei care se exercită ca tendinţă imanentă a contradicţiei spre autodepăşire şi autodezvoltare.
3. însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă.