autorulotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + rulotă)

1. tip de vehicul de agrement, o structură autopropulsată care conține dotările unei locuințe; rulotă autopropulsată.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.

antologist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anthologiste)

1. autor de antologii; antologator.
2. (bot.) autorul unei antologii botanice.
3. (lit.) autorul unei antologii literare.

antum, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthume)

1. (despre lucrări scrise) publicat în timpul vieții autorului.
2. (anton.) postum.

auctorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. auctor „agent, autor, fondator, instigator” + -ial)

1. aparținând sau caracteristic unui autor; al autorului, de autor.

autobiografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autobiographie, rus. автобиография)

1. biografie a unei persoane, scrisă de ea însăși.
2. scriere literară aparținând genului epic, în care autorul își povestește viața sau doar o parte din ea.