Rezultate principale (Autovehicul,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autovéhicule)
1. vehicul cu tracţiune mecanică proprie.
Rezultate secundare (Autovehicul,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + transportor)
1. autovehicul pentru transportul de pasageri şi de mărfuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibie)
1. adj., s. m. f. (animal, plantă) cu viaţă terestră şi acvatică.
2. (despre autovehicule) adaptat pentru a se deplasa şi pe apă.
3. s. n. avion de tip vechi, capabil atât să aterizeze cât şi să amerizeze.
4. (şi s. f.) automobil, tanc special pentru a se deplasa atât pe uscat cât şi pe apă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (anti- + -fon2)
1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.
Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)
1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + ambulanţă)
1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.