OK
X
autovehicul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autovéhicule)
1.
vehicul
cu
tracțiune
mecanică
proprie.
aerotransportor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (aero- + transportor)
1.
autovehicul
pentru
transportul
de
pasageri
și
de
mărfuri.
amfibiu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphibie)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(animal,
plantă)
cu
viață
terestră
și
acvatică.
2.
(despre
autovehicule)
adaptat
pentru
a
se
deplasa
și
pe
apă.
3.
s.
n.
avion
de
tip
vechi,
capabil
atât
să
aterizeze
cât
și
să
amerizeze.
4.
(și
s.
f.)
automobil,
tanc
special
pentru
a
se
deplasa
atât
pe
uscat
cât
și
pe
apă.
angaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. engager)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
încadra
într-un
loc
de
muncă.
2.
tr.
a
contracta
un
angajament.
3.
a
închiria
ceva.
4.
a
atrage
după
sine
o
obligație,
o
răspundere.
5.
a
antrena
într-o
acțiune,
într-o
discuție.
6.
refl.
a
se
obliga
la
ceva,
a-și
lua
un
angajament.
7.
a
apuca
un
anumit
drum.
8.
a
începe
o
manevră
(de
depășire
a
unui
autovehicul,
a
unei
nave).
9.
(despre
avioane)
a
intra
(fără
voia
pilotului)
într-o
poziție
nedorită.
10.
(despre
o
ancoră)
a
se
prinde
de
un
obiect
pe
fundul
apei.
11.
a
pune
pucul
sau
mingea
în
joc
(la
hochei,
la
baschet).
antifona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (anti- + -fon2)
1.
a
acoperi
(caroseria
unui
autovehicul)
cu
un
strat
protector
pentru
atenuarea
zgomotelor.
auto
Parte de vorbire:
I. s.n., II. adj. invar.
Etimologie: (fr., germ. auto)
1.
I.
vehicul
cu
motor;
automobil.
2.
II.
(despre
transporturi,
tracțiune)
făcut
cu
un
autovehicul;
de
automobil.
3.
salon
~
=
eveniment
anual
în
cadrul
căruia
producătorii
își
prezintă
ultimele
modele.
4.
școală
~
=
școală
pentru
învățarea
conducerii
automobilului
și
a
normelor
de
circulație,
precum
și
pregătirea
candidaților
pentru
obținerea
permisului
de
conducere;
școală
de
șoferi.
autoambulanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + ambulanţă)
1.
autovehicul
carosat
și
utilat
pentru
transportul
bolnavilor,
al
accidentaților
sau
al
răniților;
autosalvare,
autosanitară.