Dictionar

azot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azote)

1. element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen.
 

azot

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT azotum; nitrogenium
2. FR azote; nitrogène
3. EN azote; nitrogen
4. DE Stickstoff; Nitrogenium
5. RU aзот
6. HU nitrogén
 

azotat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoté, /II/ azotate)

1. adj. care conține azot; azotos.
2. s. m. sare a acidului azotic; nitrat.
 

azotemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotémie)

1. prezența în sânge a produșilor azotați degradați.
 

azothidric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azothydrique)

1. acid ~ = lichid incolor, toxic, volatil, exploziv.
 

azotic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotique)

1. acid ~ = acid oxidant al azotului; lichid incolor, corosiv și oxidant puternic; acid nitric, apă tare.
 

azotimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotimètre)

1. aparat pentru dozarea azotului.
 

azotiperită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotypérite)

1. substanță toxică vezicantă de luptă.
 

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

aleuronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aleurone)

1. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
2. substanță de rezervă grăunțoasă, azotată, din semințele mature.
 

amidază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amidase)

1. enzimă care desface legătura dintre carbon și azot.