banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

contrabanchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contregradin)

1. banchetă (2) laterală a unui șanț.

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.

contrabanchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contregradin)

1. banchetă (2) laterală a unui șanț.

cupeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupé)

1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră.
2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă.
3. automobil de forma cupeului (1).

cușetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchette)

1. banchetă care poate fi amenajată ca pat în cabinele de dormit de pe navă sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabină în asemenea vagoane.
2. spațiu amenajat pentru întreținerea vițeilor sau a vacilor în sistemele moderne de exploatare.

faeton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phaéton)

1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal.
2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față.
3. autoturism asemănător cu o trăsură.