Dictionar

barcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barca, fr. barque)

1. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor.
 

ambarca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embarquer)

1. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave.
2. tr. (despre nave) a lua apă la bord.
3. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord.
 

barcană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barkhane)

1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcția vântului, în deșerturi.
 

barcarolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barcarola, fr. barcarolle)

1. gondolieră.
2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței.
 

debarca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débarquer)

1. tr. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.).
2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere.
3. intr., tr. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale).
4. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.).
 

îmbarca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embarquer)

1. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie.
2. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune.
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.
 

aerotrasportat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérotransporté)

1. debarcat pe sol de un avion de transport; aeropurtat.
 

amară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarre)

1. cablu pentru amararea ambarcațiilor.
 

ambarcader

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embarcadère, sp. embarcadero)

1. loc unde se îmbarcă mărfuri, călători etc. pe nave.
 

ancorot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. ancorotto)

1. ancoră mică utilizată la navele cu pânze și ambarcațiunile mici, precum și la navele mari pentru manevre speciale.
 

apuntament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appontement)

1. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcațiilor.