Rezultate secundare (Belşug.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abonder, lat. abundare)
1. a fi, a se găsi, a avea din belşug.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1. cantitate mare, belşug; bogăţie.
2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dévorateur)
1. (animal, persoană) care devorează, mănâncă cu lăcomie; devorant.
2. (figurat) (cel, cea) care consumă repede și din belșug.
3. (cel, cea) care consumă, distruge (ex. foc ~).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discrétion, lat. discretio)
2. a păstra ~ = a nu divulga o taină încredinţată.
3. (fam.) la ~ = din belşug; la ~a (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luxe, lat. luxus)
1. exces de cheltuieli; trai îmbelşugat şi risipitor.
2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.
3. splendoare, eleganţă; fast, somptuozitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. miser, it. misero)
1. care se află într-o situație (materială) foarte proastă; sărman, nenorocit.
2. care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie.
3. vrednic de milă; (prin ext.) sărac, sărăcăcios.
4. (antonime) bogat, îmbelșugat, abundent.