Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzène)
1. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă şi întrebuinţată larg în industrie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aminobenzène)
1. (chimie) lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; anilină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azobenzène)
1. substanţă care conţine în moleculă doi radicali fenil legaţi prin gruparea azo.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. benzénique)
1. (chimie) derivat din sau care conține benzen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. benzénisme)
1. (med.) intoxicație (adesea profesională) datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui; benzolism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (clor + benzen)
1. derivat monoclorurat al benzenului, materie primă la fabricarea unor coloranţi, medicamente etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dichlorbenzène)
1. derivat al benzenului, obţinut prin clorurarea catalitică a acestuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aminobenzoïque)
1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aniline)
1. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranţilor, a medicamentelor etc.; aminobenzen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arène)
1. hidrocarbură care conţine unul sau mai multe nuclee benzenice în moleculă; hidrocarbură aromatică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzaldéhyde)
1. aldehidă aromatică din benzen, lichid incolor, cu miros de migdale amare, folosit în parfumerie, în industria coloranţilor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. benzénique)
1. (chimie) derivat din sau care conține benzen.