Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétonnière)
1. maşină pentru prepararea betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétonoscope)
1. aparat pentru determinarea calităţii betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. durcissement)
1. întărire, solidificare (a metalelor, betonului etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ocratation)
1. procedeu de tratare a betonului cu tetrafluorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi.