Dictionar

bilateral

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT bilateralis
2. FR bilatéral
3. EN bilateral
4. DE zweiseitig; beiderseitig; beidseitig
5. RU двусторонный; билaтерaльный
6. HU kétoldali
 

bilateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilatéral)

1. cu două laturi, fețe (opuse, simetrice).
2. referitor la cele două laturi, aspecte ale unui lucru.
3. (despre contracte, convenții) care angajează reciproc cele două părți; bipartit.
 

bilateralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bilateralismus)

1. sistem de echilibrare a schimburilor economice internaționale pe acordul bilateral.
 

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.
 

artiozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artiozoaires)

1. pl. animale metazoare cu simetrie bilaterală: anelide, moluște, artropode etc.
 

bilateralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bilateralismus)

1. sistem de echilibrare a schimburilor economice internaționale pe acordul bilateral.
 

bipartit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biparti, lat. bipartitus)

1. alcătuit din două părți.
2. bilateral (3).
 

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.
 

cofoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cophose)

1. termen medical care desemnează o surditate totală; poate fi unilaterală (atacând doar o ureche) sau bilaterală (atacând ambele urechi); anacuzie.