Dictionar

biologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biologique)

1. referitor la biologie.
2. chimie ~ă = biochimie; armă ~ă = armă care utilizează organisme vii.
 

fitobiologic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phytobiologicus
2. FR phytobiologique
3. EN phytobiological
4. DE phytobiologisch
5. RU фитобилоrический
6. HU fitobiológiai, növénybiológiai
 

repaus biologic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT status latens
2. FR vie relentie
3. EN resting state
4. DE Ruhestand; Ruheperiode; latenter Zustand
5. RU стaдия покоя
6. HU biológiai nyugalmi állapot
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.
 

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acțiunea și efectele radiațiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiațiilor.
 

actinologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinologie)

1. disciplină care studiază efectul radiațiilor asupra funcțiilor biologice ale organismelor.
 

acupresură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Akupresur)

1. (med.) acupunctură în exercitarea unei presiuni, a unui masaj la nivelul punctelor cu activitate biologică; presopunctură.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.