Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bizarre)
1. (şi adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bizarrerie)
1. ciudăţenie, extravaganţă; fantezie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)
1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutrement)
1. îmbrăcăminte bizară şi ridicolă; împopoţonare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bariolé)
1. însemnat cu benzi de culori asortate bizar; pestriţ, bălţat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baroque, it. barocco)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării.
2. stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1. (glumeţ) conversaţie lungă şi intimă.
2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. estroso)
1. înzestrat cu o creativitate fertilă; original; împlinit.
2. caracterizat printr-un comportament ciudat și neobișnuit; bizar, capricios.