Dictionar

Rezultate principale (Blocare.):

Blocare

Parte de vorbire: s.
Origine: (bloca)

1. acţiunea de a (se) bloca.

2. (poligr.) culegere intenţionată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenţia corectorului.

3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăţilor din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituţii.

4. imposibilitate de funcţionare, de aplicare a unei reguli.


Rezultate secundare (Blocare.):

Autoblocare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + blocare)

1. oprire în timpul funcţionării a unui mecanism, a unei maşini sub acţiunea propriilor forţe rezistente la frecare.


Deblocare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)

1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.

2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.

3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.

4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.

5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.

6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Ambuteiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuteillage)

1. îmbuteliere.

2. blocare (a unor nave, a circulaţiei rutiere etc.).


Autoblocaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.


Blocaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)

1. blocare.

2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.

3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.

4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.


Blocant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bloquant)

1. (substanţă) a cărei acţiune farmacologică se realizează prin blocarea unor receptori.


Bodicec

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bodycheck, body check)

1. (hochei pe gheață) mișcare în care un jucător îl obstrucționează pe altul cu corpul său.

2. împiedicare a acţiunilor adversarului printr-o blocare corp la corp la hochei pe gheaţă.