agonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agoniste)

1. adj., s. m. (mușchi) care produce o anumită mișcare.
2. adj., s. n. (substanță, agent) lipsit de activitate intrinsecă, care blochează receptorii.

antiadrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + adrenergic)

1. (substanță) care blochează structurile adrenergice.

colmataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colmatage)

1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.

foraibăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Vorreiber)

1. dispozitiv de metal cu care se blochează o ușă, o fereastră.

nefretic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. néphrétique)

1. (med.) care aparține rinichilor; folosit în bolile de rinichi; nefritic, renal.
2. (med.) colică ~ă = durere ascuțită cauzată de o piatră care blochează ureterul.

represor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. répresseur, lat. repressor)

1. organit celular, de dimensiuni extrem de mici, care blochează activitatea unei gene.