Dictionar

Rezultate secundare (Blocuri):

Automat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.

2. armă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.

3. (şi adv.) care se face mecanic.

4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.

5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.

6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.

7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.


Canalizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canalisateur)

1. adj. care canalizează.

2. s. n. maşină pentru tăierea de blocuri în cariere.


Ciclopean, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. cyclopéen)

1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.

2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.

3. (și figurat) imens, gigantic.


Ciclopic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ciclopico)

1. de ciclop, caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaş, gigantic; (înv.) ciclopean.

2. (despre construcţii miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită; (prin ext.) de dimensiuni excepționale.

3. (hiperbolic) care necesită un efort excepțional, supraomenesc.

4. (med.) anoftalmie = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.


Cumulovulcan

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cumulo-volcan)

1. (geol.) con de extruziune format prin suprapunerea alternativă a curgerilor de lavă, cu îngrămădiri de blocuri și cenușă provenite din erupții, deasupra gurii eruptive a unui vulcan.


Detracţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détraction, lat. detractio)

1. detractare.

2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acţiunea gheţarilor.