clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

hemoragie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémorragie)

1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin.
2. (fig.) pierdere a ceea ce este esențial pentru viața sau bogăția unei țări.

hobbesianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. hobbism)

1. filozofia lui Thomas Hobbes, care reduce bogăția însușirilor senzoriale ale materiei la proprietăți geometrice și mecanice.

manuelin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manuélin)

1. stil ~ = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale, plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale.

pitoresc, -ească

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (it. pittoresco, fr. pittoresque)

1. I. care impresionează, încântă privirile prin varietatea formelor și bogăția coloritului; încântător, minunat.
2. (înv.) care aparține sau se referă la pictură; pictural.
3. care este potrivit ca subiect pentru o pictură.
4. (despre stil, limbă, opere literare etc.) care înfățișează lucrurile, ființele în imagini expresive, colorate, picturale.
5. care reprezintă specificul unei țări, al unui popor, al unei regiuni, al unei categorii sociale etc.
6. care are un aspect original, un caracter colorat, exotic, bine marcat.
7. II. natura a ceea ce are caracter, este expresiv, are farmec, în special din punct de vedere vizual.