Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boxe)
1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică.
2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ţinând pumnul strâns.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. box/-calf/)
1. piele de viţel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc.
Parte de vorbire: s.n. invar.
Origine: (engl. box-office)
1. (film, teatru) locul în care se vând biletele; casă de bilete.
2. totalul încasărilor realizate pentru un film, o piesă de teatru, o carte etc.
3. cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute.
Parte de vorbire: s.n. (pl. box-palete), s.m. (pl. box-paleți)
Origine: (engl. box pallet)
1. ansamblu format dintr-un palet (suport) și containerul propriu-zis folosit pentru depozitarea și manipularea mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. box)
1. compartiment în interiorul unei construcţii, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzaţii în cursul proceselor.
3. despărţitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcaţiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a maşinilor.
6. ladă care serveşte la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. boxer)
1. intr. a practica boxul1 (1).
2. tr. (fam.) a lovi cu pumnii (ca la box).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)
1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amino-acétique)
1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aminobenzoïque)
1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandage)
1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susţine o hernie.
3. faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bantam)
1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.
2. (box) categoria „cocoş” (boxeri cu o greutate între 51 şi 54 kg).