Dictionar

Brădet

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT silva abietina

2. FR sapinière

3. EN fir-wood

4. DE Tannenwald

5. RU пихтовый лес

6. HU fenyves

Bradford

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bradford)

1. sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obţinute dintr-o livră de lână.

BRADI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. brady-, cf. gr. bradys „lent, încet”)

1. „încet, lent, încetinit, rar”.

Bradiaritmie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bradyarythmie)

1. aritmie cu frecvenţă cardiacă redusă.

Bradiartrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradyarthrie)

1. (med.) afecțiune de origine neurologică care se caracterizează printr-o vorbire anormal de lentă (articularea devine foarte dificilă), care devine ritmică și sacadată; ritm încetinit în articularea cuvintelor; bradilalie.

Bradibazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bradybasie)

1. tulburare locomotorie prin mers încetinit.

Abietacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.

Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.

Bradiartrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradyarthrie)

1. (med.) afecțiune de origine neurologică care se caracterizează printr-o vorbire anormal de lentă (articularea devine foarte dificilă), care devine ritmică și sacadată; ritm încetinit în articularea cuvintelor; bradilalie.

Bradicardie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradycardie)

1. (med.) încetinire a activității cardiace, manifestată prin scăderea pulsului; bradiritmie.

2. (antonime) tahiritmie, tahicardie.

Bradiglosie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradyglossie)

1. (med.) încetinire anormală a ritmului vorbirii; bradilalie.