Dictionar

brava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. braver)

1. a înfrunta cu curaj (o primejdie).
2. a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida.
 

bravadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bravade)

1. acțiune, manifestare prin care se bravează; sfidare.
 

bravare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (brava)

1. acțiunea de a se expune în mod inutil unei primejdii sau de a se împotrivi bărbătește unei primejdii, adesea cu un curaj ostentativ.
 

pădurice; crâng; dumbravă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lucus; silvula
2. FR forêt; bocage; clairière
3. EN wood; thicket; glade; grove
4. DE gehölz; hain; wäldchen
5. RU рощa; лесок
6. HU kis erdő, erdőcske; liget; berek
 

afronta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affronter)

1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operație buzele unei plăgi.
 

bravo

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (fr., it. bravo)

1. exclamație (însoțită de aplauze frenetice) care marchează satisfacția, aprobarea, chiar entuziasmul; excelent, foarte bine, minunat.
2. (var.) (pop.) brava, (înv.) bravos.
 

desfide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. défier, lat. deffidere)

1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru știind că nu va reuși; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.
 

insulta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insulter)

1. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență.