Dictionar

Rezultate secundare (Brusc):

Abrupt; terminat brusc

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT abruptus

2. FR abrupt; tronqué

3. EN abrupt; praemorse

4. DE abgestutzt; abgeschnitten; abgebrochen; abgerissen; kegelstumpfförmig; steil

5. RU крутой; оборванный

6. HU hirtelen végződő


Brusc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brusque)

1. (şi adv.) care se produce pe neaşteptate; precipitat, subit.


Brusca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brusquer)

1. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi.

2. a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ).


Bruscheţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bruschezza)

1. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violenţă.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Absenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.

2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.

3. (fig.) neatenţie, distracţie.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Aftoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphtose)

1. boală infecţioasă generală, datorată unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc.


Agresa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agresser)

1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.