bucal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. buccal)

1. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură.

acefalostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( engl. acephalostomia)

1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).

aftă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aphte)

1. ulceraţie superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.

anchiloglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankyloglossie)

1. aderenţă a limbii la gingii, sau la peretele bucal.

anterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antérieur, lat. anterior)

1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
2. situat în faţă.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavităţii bucale.

antrostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antrostomie)

1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare.
2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru uşurarea accesului în cavitatea bucală.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).