aftă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aphte)

1. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.

antrostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antrostomie)

1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare.
2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru ușurarea accesului în cavitatea bucală.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

breuval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. breuvage)

1. introducere a unui medicament lichid în cavitatea bucală a unui animal cu ajutorul unei sticle cu gâtul lung.

BUCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. bucco-, cf. lat. bucca „obraz, gură”)

1. „gură, cavitate bucală”.

cherubism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chérubisme)

1. boală rară prin displazia fibroasă a maxilarului inferior, care dă feței unui copil aspectul bucălat de îngeraș.