activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.

autocefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocéphale)

1. (religie) care se bucură de autocefalie; care se conduce singur; independent, (înv.) neatârnat.

autonom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autonome, gr. autonomos)

1. care se bucură de autonomie; independent.

autoritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autorité, lat. auctoritas)

1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziții, de a impune ascultare.
2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții.
3. reprezentant al acestei puteri.
4. influență, ascendent, prestigiu.
5. cel care se bucură de această influență, de acest prestigiu; somitate.