Dictionar

calitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)

1. (și adv.) referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor.
2. analiză = determinarea naturii chimice a unei substanțe.
 
 
 
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.
 

anomie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc.
 

antropomorfiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anthropomorphiser)

1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinități calități și trăsături umane.