Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantata, fr. cantate)
1. compoziţie vocal-instrumentală solemnă lirică pentru solişti, cor şi orchestră, asemănătoare cu oratoriul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aria)
1. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /basso/ continuo)
2. s. n. basso ~ = parte de acompaniament a unei lucrări muzicale care trebuie cântată în cursul întregii piese.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. chorus, gr. khoros, it. coro)
1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfăşurarea acţiunii unei opere dramatice, dansând şi cântând versuri.
2. ansamblu de cântăreţi care execută împreună muzică vocală.
4. compoziţie muzicală destinată a fi cântată de un cor (2).
5. ansamblul navelor, centrală şi laterale, ale unei biserici (catolice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incantation, lat. incntatio)
1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece şi vrăji.
2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. introitus, intrare)
1. rugăciune cântată de cor la începutul misei.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. marche, germ. Marsch)
1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.