Dictionar

Brigadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.

2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.

3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.

4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.

5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.

6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.

7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).


Cantonal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cantonal)

1. care este relativ, care este specific cantonului.

2. drum ~ = drum care leagă două cantoane învecinate.


Departamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. départemental)

1. care ține de un departament, care se referă la un departament; ministerial.

2. (Franța) consiliu ~ = adunarea deliberativă a unui departament, aleasă prin vot universal în cadrul cantoanelor.


Landaman

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Landamaun)

1. titlu dat primului magistrat, în unele cantoane din Elveţia.