Dictionar

Rezultate secundare (Capabil):

Capabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capable, lat. capabilis)

1. înzestrat; destoinic; valoros.

2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.

3. (jur.) care are capacitate civilă.


Capabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capabilité)

1. însuşirea de a fi capabil.


Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare.


Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.


Acceptor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.

2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.


Agam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agame)

1. capabil a se înmulţi fără fecundaţie; asexuat.


Alexină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă completeze acțiunea unei imunizine.

2. substanţă proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.


Algă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algue, lat. alga)

1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.