Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrocentrique)
1. cu centromerul la unul din capetele cromozomului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blank)
1. piele tăbăcită, suplă şi elastică, (colorată) pentru curelărie, harnaşamente şi articole tehnice.
2. fâşie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calus, lat. callum, îngropare)
1. ţesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os.
2. ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi.
3. ţesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canoë, engl. canoe)
1. barcă uşoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni.
2. ambarcaţie cu capetele ascuţite, la care se vâsleşte cu ajutorul unei pagaie din poziţia în genunchi.
3. sport nautic cu această ambarcaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)
1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.