Dictionar

Rezultate secundare (Cardinal):

Cardinal 1

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cardinal)

1. prelat care ocupă cea mai înaltă funcţie în ierarhia bisericii catolice, după papă.

2. (adj.) roşu-~ = roşu-purpuriu.

3. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roşu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.


Cardinal 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cardinal, lat. cardinalis)

1. adj. principal, fundamental, esenţial.

2. punct ~ = fiecare dintre cele patru direcţii principale după care se determină poziţia unui punct de pe glob; numeral ~ = numeral care exprimă un număr întreg, abstract sau un număr determinat de obiecte, fiinţe etc.

3. s. n. (mat.) număr care exprimă o cantitate.


Cardinalat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

1. demnitatea de cardinal1 (I).

2. colegiu al cardinalilor.


Intercardinal

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. intercardinal)

1. punct ~ = fiecare dintre cele patru direcţii aflate între punctele cardinale principale.


Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.


Baretă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. baretta)

1. pălărie roşie purtată de cardinali.


Camerling

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camerlingue, it. camerlingo)

1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanţei Sfântului Scaun.


Cardinalat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

1. demnitatea de cardinal1 (I).

2. colegiu al cardinalilor.


Conclav

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. conclave)

1. încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-şi primi prietenii apropiaţi.

2. adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă.

3. sala adunării.

4. (fig.) adunare secretă.


Congregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal

2. ramură a unui asemenea ordin.

3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.

4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.

5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.

6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.