Dictionar

Rezultate principale (Carenă,):

Carena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caréner, it. carenare)

1. a repara, a curăţi carena unei nave.

2. a aşeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei.

3. a acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul.


Carenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.

2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.

3. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.

4. ieşitură a unui organ, a unui os.

5. prelungire a sternului la păsări.

6. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase.


Rezultate secundare (Carenă,):

Carenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).

2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.


Carenal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carénal)

1. referitor la carenă; al carenei florilor.

2. (bot.) care se referă la crestele care mărginesc valeculele echisetaceelor.


Carenate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carinates)

1. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4).


Macarena

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. Macarena, n. fr.)

1. dans modern cu ritm săltăreţ.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Acarinate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acarinatus)

1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.


Carena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caréner, it. carenare)

1. a repara, a curăţi carena unei nave.

2. a aşeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei.

3. a acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul.


Carenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).

2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.


Carenal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carénal)

1. referitor la carenă; al carenei florilor.

2. (bot.) care se referă la crestele care mărginesc valeculele echisetaceelor.


Carenate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carinates)

1. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4).