Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carnivore, lat. carnivorus)
1. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere şi canini lungi şi ascuţiţi, care se hrănesc predominant cu carne.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinodon)
1. batracian placoderm carnivor fosil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allosaurus)
1. reptilă terestră fosilă, carnivoră, de talie foarte mare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ascidie)
1. (zool.) animal marin cu corpul tubular, roşu-aprins şi transparent, fixat în zona litorală nisipoasă.
2. (bot.) organ în formă de urnă din frunzele unor plante carnivore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calosoma)
1. insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă, cu şanţuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. canidés)
1. (zool.) familie de mamifere carnivore digitigrade, care include câinele, lupul, vulpea et cetera; (la sg.) animal din această familie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m., III. s.f.
Origine: (fr. carnassier)
1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.