căsnicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit și rar)  
Etimologie: (casnic + -esc)

1. care aparține căsniciei; care se referă la căsnicie; care provine din căsnicie; conjugal.

comercial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commercial, lat. commercialis)

1. care aparține comerțului, privitor la comerț; din comerț, negustoresc.
2. care lucrează în comerț.
3. care regrupează magazine specifice comerțului.
4. care se referă la comercializare.
5. care se referă la comerț, la vânzare și la cumpărare.
6. care vizează un public numeros și un scop lucrativ.
7. (despre filme, cărți etc.) fără o deosebită valoare culturală.
8. (despre localități, regiuni etc.) în care comerțul este foarte dezvoltat.
9. (despre produse) care este destinat consumului casnic.
10. (despre produse) vandabil.
11. (expr.) societate ~ă = întreprindere.
12. (expr.) spirit ~ = spirit negustoresc.
13. valoare ~ = prețul de vânzare al unui produs în comerț.
14. (var.) (înv.) comerțial.

electromenajer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électroménager)

1. referitor la aparatele sau uneltele electrice folosite în gospodărie; electrocasnic.

faianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faïence, it. faenza)

1. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc.

familial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. familial)

1. referitor la familie, de familie; casnic.

izobutan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isobutane)

1. izomer al butanului, gaz inflamabil incolor, folosit lichefiat drept combustibil casnic.

mariaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mariage)

1. căsătorie; căsnicie.
2. (fig.) combinare, unire a mai multor lucruri.