Dictionar

 
 

cașa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kascha)

1. stofă din lână cu tușeu moale, vopsită în culori deschise.
 
 
 

casă-laborator

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din casă + laborator)

1. casă în care se fac lucrări practice, care servește drept laborator.
 
 

cașalot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachalot)

1. cetaceu din țările calde, asemănător cu balena, cu un cap foarte mare și dinți pe falca inferioară.
 
 
 

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.