OK
X
catolici
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (pop.)
Etimologie: (v. catolic)
1.
a
face
să
treacă
sau
a
trece
la
catolicism;
a
(se)
catoliciza,
(înv.
și
reg.)
a
(se)
papistăși.
catolicime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (catolic + -ime)
1.
totalitate
a
catolicilor,
lumea
catolică.
2.
(var.)
catolicitate,
(înv.
și
pop.)
papistășime.
catolicire
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (v. catolici)
1.
trecere
la
catolicism,
convertire
(a
cuiva)
la
catolicism;
catolicizare,
catolizare.
catolicism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catholicisme)
1.
confesiune
creștină
care
recunoaște
primatul
și
infailibilitatea
papei
de
la
Roma,
iar
în
materie
de
credință,
purcederea
Sfântului
Duh
și
de
la
Dumnezeu-fiul
(filioque),
existența
purgatoriului
etc.
catolicit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n. (pop.)
Etimologie: (v. catolici)
1.
adj.
catolicizat.
2.
s.n.
catolicizare.
catolicitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catholicité)
1.
caracter
catolic,
universal.
2.
totalitatea
credincioșilor
catolici.
catoliciza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. catholiciser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
converti
la
catolicism.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
abluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)
1.
spălare
a
corpului,
prescrisă
de
unele
religii
orientale
și
la
catolici,
pentru
purificare.
2.
purificare
religioasă.
3.
(fam.)
îmbăiere
prin
duș.
4.
eroziune
exercitată
de
curenții
marini
de
adâncime.
advent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Advent, lat. adventus)
1.
(la
catolici)
perioadă
de
patru
săptămâni
dinaintea
Crăciunului.
2.
fiecare
din
cele
patru
duminici
care
preced
Crăciunul.
aggiornamento
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. aggiornamento)
1.
politică
a
bisericii
romano-catolice
de
readaptare
a
doctrinei
tradiționale
a
catolicismului
la
cerințele
societății
contemporane.
anamneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1.
(la
Platon)
explicare
a
cunoașterii
prin
reamintirea
ideilor
pe
care
sufletul
le-ar
fi
contemplat
într-o
existență
anterioară.
2.
rugăciune
care
se
face
în
timpul
unei
mise
la
catolici.
3.
totalitatea
antecedentelor
unei
boli,
obținute
de
medic
prin
interogarea
bolnavului.
calvariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. calvarium)
1.
(la
catolici)
cruce
monumentală,
reprezentând
imaginea
lui
Isus
răstignit,
în
apropierea
unei
biserici;
(p.
ext.)
cruce
de
lemn
ridicată
la
răspântii,
pe
marginea
drumurilor
etc.