Dictionar

cazualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casualisme)

1. concepție filozofică idealistă care atribuie întâmplării cauzele evenimentelor și ordinea în care se succedă acestea.
 

cerebropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébropathie)

1. (med.) termen generic care desemnează toate afecțiunile creierului, oricare ar fi cauzele și manifestările lor; maladie a creierului.
 

cinematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinématique)

1. adj. referitor la mișcare.
2. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc.
 

criminologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. criminologie)

1. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei.
 

critica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. critiquer)

1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
 

determinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déterminisme)

1. teorie, concepție și metodă potrivit căreia toate fenomenele și procesele naturii, societății și gândirii sunt determinate de anumite condiții și cauze, guvernate de legi obiective.
2. toate cauzele sau condițiile necesare pentru determinarea unui fenomen.
3. sistem filosofic care neagă influența liberului arbitru asupra acțiunilor umane.
4. (antonim) indeterminism.