ceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. a face o cesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea.
4. (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.

conceda

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (fr. concéder)

1. a acorda cuiva un privilegiu, o favoare; a concede.

deceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décéder, lat. decedere)

1. a înceta din viață; a muri, a răposa.

exceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. excéder, lat. excedere)

1. a întrece nivelul, măsura, valoarea.

preceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. précéder, lat. paecedere)

1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge.
2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu).

proceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. procéder, lat. procedere)

1. a acționa într-un mod anumit.
2. a începe să..., a trece la...

receda

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (re- + ceda)

1. a ceda, a renunța din nou.
2. a da înapoi un bun (un drept, un teritoriu etc.) cedat anterior; a retroceda.
3. a vinde mai departe un bun cumpărat; a revinde.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.

adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.

afinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afina)

1. acțiunea de a afina; afinaj.
2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea.

agonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
2. (fig.) decădere, declin.

aliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
3. tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.