Dictionar

celui

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (reg.)  
Etimologie: (magh. csalni)

1. a (se) înșela, a (se) amăgi.
2. tr. a ademeni, a momi.
3. (var.) a încelui.
 

cancerul laricelui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Lachnellula willkommii
2. FR chancre du mélèze
3. EN larch canker
4. DE Zweig- und Rindenkrebs der Lärche
5. RU язвенный рaк стволов лиственницa
6. HU vörösfenyő ág- és kéregrákja
 

celuire

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (vb. celui)

1. acțiunea de a celui; înșelare.
2. constatare de a fi fost înșelat.
3. decepție.
 

adjudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice.
2. refl. a-și atribui, a-și lua ceva.
 

adjudecație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
2. (var.) adjudecațiune.
 

afabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însușirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.
3. (antonim) acrimonie.
 

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
 

alelomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélomorphisme)

1. totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter.
 

aliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
3. tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.