Dictionar

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (mușchi) care produce sau permite abducția.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
 

acolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
 

anizopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anisopia)

1. defect de vedere prin hipermetropie la un ochi și miopie la celălalt.
 

apozițional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.
 

bricolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bricole, it. briccola)

1. (Evul Mediu) mașină de război, asemănătoare cu catapulta, compusă dintr-o grindă oscilantă (montată asimetric pe un suport înalt în formă de capră) la care se atașează la un capăt un sac care conține proiectilul și la celălalt capăt o contragreutate, care este trasă în jos cu ajutorul unei frânghii sau a unei centuri, provocând astfel aruncarea proiectilului.
 

coaptație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coaptation)

1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.