heliocentrală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. héliocentrale)

1. centrală care transformă energia solară în energie electrică; centrală electrică solară.

hidrocentrală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocentrale)

1. centrală hidroelectrică.

microcentrală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microcentrale)

1. centrală electrică sau de termoficare, de mică putere, pentru alimentarea unor consumatori izolați; minicentrală.

microhidrocentrală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + hidrocentrală.

1. hidrocentrală de putere mică.

minicentrală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mini- + centrală, cf. fr. minicentrale)

1. centrală electrică sau centrală de termoficare de mică putere, folosită mai ales la țară; microcentrală.

termocentrală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (termo- + centrală)

1. centrală electrică care întrebuințează energie termică; centrală termoelectrică.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

alait

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. alait)

1. mineral rar, de culoare roșie, din Asia Centrală.

anabazin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabasine, germ. Anabasin)

1. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală.
2. substanță utilizată pentru a ajuta creșterea plantelor.
3. (var.) anabasină.

anaconda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. anaconda)

1. șarpe uriaș, neveninos, din America Centrală și de Sud.

arhar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. arhar)

1. ovină sălbatică din Asia Centrală, cu coada lungă.

autonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autonomie, lat. autonomia)

1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință.
2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
3. autoconducere.
4. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.