interocular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interoculaire)

1. (anat.) care este situat între ochi; interpupilar.
2. (anat.) distanță ~ă = distanța dintre centrele optice ale cristalinilor ochilor omului; distanță interpupilară.

interpupilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. interpupilar)

1. distanță ~ă = distanța dintre centrele optice ale cristalinilor ochilor.

metacentru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métacentre)

1. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor.

național, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. national, lat. nationalis)

1. adj. referitor la o națiune.
2. limbă ~ă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea ~ă = șosea care leagă centrele importante ale unei țări.
3. s. m. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.
4. sportiv al naționalei.
5. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări.

pol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pôle, lat. polus, gr. polos)

1. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera.
2. origine a unui sistem de coordonate polare.
3. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.
4. ~ ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească.
5. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric.
6. (mat.) punct singular al unei transformări geometrice.
7. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii.
8. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități.

radical, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)

1. adj. din temelie, complet; fundamental, de bază; (adv.) radicalmente.
2. (despre tratament, medicamente etc.) care vindecă complet.
3. care preconizează reforme mari, acțiuni hotărâtoare.
4. (despre oameni sau grupări politice; (și s. m.) care preconizează o serie de reforme în activitatea socială.
5. care cuprinde rădăcina cuvântului.
6. s. m. (mat.) număr care, ridicat la o putere, dă numărul dat; rădăcină.
7. simbol matematic care arată operația de extragere de rădăcină.
8. axă ~ă = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan.
9. grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, în mod obișnuit, nu există în stare liberă.
10. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină.