Dictionar

armilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. armillaire)

1. (astron.) sferă ~ă = ansamblu de cercuri concentrice reprezentând cerul și mișcarea aștrilor și având în centru un glob ce figurează Pământul.
 

asterism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisme)

1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții.
 

balastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.
 

balot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ballot)

1. pachet, legătură mare de mărfuri, de diferite obiecte etc.; bal.
2. oțel-~ = bandă de oțel la legarea baloturilor, la confecționarea cercurilor de butoaie etc.
 

biciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicyclique)

1. cu două cicluri.
2. (despre compuși organici) care conține două cicluri închise în formulă.
3. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri.
 

ciclometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclométrie)

1. tehnica măsurării cercurilor.